Paul Buică

  Legendele au rădăcini adânci, au izvoare incognoscibile din care își trag sevele, seve pe care o transmută alchimic în trăiri profunde, seve cu care deschid ferestre necunoscute ale inimilor noastre, ale sufletelor purtătoare către minte a adevărului abisal. Zorinnis și Mau Nias, cercetează Legenda Valerundelor și pătrund într-o lume ce părea cu neputință de cunoscut. Cartea este o continuare logică a primelor două volume ale seriei HULTANA și o poartă către următoarele volume ale seriei. Totul pornește de la o amintire, de la Legenda Valerundelor povestită cu Har de bunica eroinei principale. Iată câteva pasaje din acest volum: „- Eu îmi amintesc, Dragule, că bunica îmi spunea o poveste cu niște ființe magice sau îngeri sau altfel de ființe cu puteri supranaturale, nu mai țin minte, care veneau dintr-o lume binecuvântată sau din niște temple neștiute din regatele de piatră ale munților, ca să îi ajute pe oameni. Făceau doar fapte bune, tămăduiau și așa mai departe

  Pe măsură ce mă îndruma în deprinderea tehnicilor Artelor Orientale, Sensei mi-a dăruit foarte multe Cuvinte de Folosință. Au trecut mai mult de patruzeci de ani de atunci și cuvintele sale continuă să reverbereze în ființa mea cu și mai multă putere ca în clipa rostirii lor. Glasul său înveșmânta fiecare cuvânt în bucuria dăruirii, în împlinirea împărtășirii unei Cunoașteri vechi de sute și mii de ani: „vei pierde tot ceea ce nu dăruiești, vei fi prizonierul tuturor celor de care nu te detașezi și vei fi strivit de ura ta pentru tot ce nu iubești.” Fiecare cuvânt al său deschidea porțile unui univers ce îmi era cu totul necunoscut. Uneori nu înțelegeam și simțeam că Sensei știa că nu am înțeles. Mă îndruma cu Iubire să mă așez și să permit Meditației să mă învăluie, să mă eliberez de furtunile minții și să mă ridic în Liniștea Inimii mele. Mă îndruma să îmi așez mintea în Ascultarea Inimii. Îmi dăruia o Cale pe care am ales să o urmez, Calea Disciplinei Interioare . Sensei mi-a

  Cel de al doilea volum al seriei HULTANA Povestea frumoasei Zorynnis și a iubitului ei Mau Nias, continuă atât pe Pământ cât și în Sistemul Scuturile Albe, sistem de protecție al Sistemului Solar, aflat dincolo de Norul Oort. Cei doi eroi ai povestirii se întâlnesc pe „plaja secretă” a micului sat de pescari de pe țărmul Mării celei Mari, cu noii lor prieteni Aeiuoa și Yoaiu, veniți de pe Planeta Yeaoi. Aieuoa le dezvăluie celor doi pământeni taine vechi de milioane de ani: „- În urmă cu mai bine de douăzeci de milioane de ani, pe Pământ se ridicase o specie de ființe inteligente care a avut la dispoziție întregul potențial interior creator de a păși pe următoarea treaptă a evoluției și de a păși apoi, printre Stele. Nu a fost prima specie a Pământului care a ajuns până la acel nivel și nici prima care a avut un asemenea potențial de a urca mai sus, mereu mai sus. Au mai fost încă șapte asemenea specii. Toate s-au prăbușit de pe treptele evoluție din aceiași cauză: i

  Fragment din cartea Dă-i Uni-Versului de Lucru! În ce NU investește deloc Uni-Versul ? În Inconstanță. Ai grijă la acest „parametru”! De ce nu investește Uni-Versul, Energie în ceea ce-ți dorești și nu aduce nimic în Manifestare, atunci când Gândurile îți zboară de la o Dorință la alta, atunci când Intenția ta nu este concentrată într-o anume direcție, atunci când nu lucrezi în fiecare zi la Proiectul tău de Viață , la Înfăptuirea Visului tău? Din două motive. Primul, pentru a te proteja de materializarea propriilor Gânduri Haotice. De propria imaturitate și dezordine în gândire. De lipsa Disciplinei Mentale . Al doilea motiv este acesta: dacă ți-ar aduce în Manifestare Dorințele Pasagere cu care cochetezi, ai fi complet nepregătit pentru a le gestiona. Am să-ți dau un exemplu: foarte mulți dintre cei care au câștigat marile premii la jocurile loteriilor de pretutindeni, au ajuns în scurt timp, mai săraci decât erau înainte de a primi sumele respective. La unii, pierderea a fos

  Imediat ce am început să vorbesc, nu m-am mai oprit. Probabil pentru că primele cuvinte le-am rostit după ce am împlinit vârsta de trei ani. Până atunci, nimic. Nici un sunet. Nici nu plângeam nici nu râdeam. Eram doar foarte atent la tot ce se petrecea în jurul meu. Mama m-a dus la logoped. Mi-au făcut tot felul de investigații. Eu îi priveam încruntat și nu înțelegeam de ce nu-mi dau pace. Medicii nu au găsit nimic, nici o „defecțiune”, așa că au sfătuit-o pe mama să mai aștepte, pentru că este foarte probabil ca eu să vorbesc totuși la un moment dat. Când toată familia mea credea că sunt mut și-și luaseră cu toții gândul că mă vor auzi vreodată rostind măcar un singur cuvânt, am început să vorbesc. Probabil că până atunci nu găsisem nimic interesant de rostit... nu știu. Asta a fost de mult, în secolul trecut. Toți cei din preajma mea au fost fericiți o vreme, după care iarăși am devenit un copil-problemă pentru că nu mai tăceam deloc. Puneam încontinuu întrebări. Mi

  Scuturile Albe este primul din cele nouă volume ale seriei HULTANA. Este începutul unei povestiri fantastice, începutul unei călătorii în lumea fascinantă a unor vremi de demult și a unui viitor probabil, este povestea unei călătorii inițiatice de descoperire a Cunoașterii, Înțelepciunii și Tehnologiilor Antichității Abisale. În același timp, Scuturile Albe, întreaga serie HULTANA, este o poveste de Iubire. Este povestea celor doi eroi principali, frumoasa și dinamica Zorynnis și non-conformistul Mau Nias. Doi profesioniști desăvârșiți care prin cercetările, creativitatea și munca lor, inițiază schimbări benefice profunde în societatea viitorului și în viețile lor. Scuturile Albe este o carte în care umorul nu doar că nu lipsește, ci este prezent aproape în fiecare pagină, pentru că toate personajele acestei cărți și a celorlalte volume ale seriei HULTANA sunt oameni care au ales să nu trăiască în încrâncenare, cu dinții strânși, ci cu bucurie, cu brațele deschise, i

  „De câte ori o sâcâiam cu întrebările mele dincolo de limita pe care ea o considera firească pentru vârsta mea fragedă, mama îmi zâmbea și îmi spunea cu Duioșie și cu Iubire în glas: Du-te și vezi-ți de treaba ta! Am început de la o vreme să mă întreb care o fi treaba mea , pentru că pe atunci mie nu mi se părea că aș fi avut vreo treabă de făcut. Aveam doar câteva jucării, un cățel lățos care venise pe lume în aceiași zi cu mine, o curte în care îmi petreceam cea mai mare parte din timp și un vraf de cărți de povești pline mai mult cu desene decât cu text. Una dintre aceste cărți era „Habar n-am”. Semnificativ, nu? Nu știam încă să citesc așa că răsfoiam cărțile și îmi imaginam tot felul de întâmplări privind personajele și obiectele reprezentate în diverse ipostaze și feluri în desene. Într-o zi am întrebat-o pe mama care este treaba mea la care mă tot trimite din când în când. A râs și a început să-mi spună o poveste frumoasă. Am adormit și am uitat de întrebarea ce