„Cartea de Porţelan”

-




Despre carte:

Autorul Paul Buică dăruiește cititorilor săi și iubitorilor de povești, mari și mici, prima poveste din o serie de 99 de Povești Pelasge. Este o Colecție de povești cu putere de transmitere a mesajului Ancestral dăruit de Stră-Moșii noștri Pelasgii.
„Teodora, Fiica Primelor Raze” este prima poveste din Colecția 99 de Povești Pelasge

Fragmente din povestea „Cartea de Porţelan” 

„A fost odată ca niciodată o lume minunată în Chip și în Ființă, o lume plină de Bucurie, de Înfăptuire, de Abundență, de Armonie și de Iubire, că de nu ar fi fost, nici nu am fi putut primi astăzi în Dar de la Stră-Moșii noștri Pelasgi această minunată poveste a Teodorei. A fost odată ca niciodată, un timp în care Întreg Pământul era o uriașă Grădină în care oamenii trăiau în Deplină Armonie și se bucurau împreună în fiecare dimineață de primele Raze ale Soarelui. A fost un timp în care toate Ființele Pământului trăiau în Bucurie fără a ști ce este teama, îngrijorarea sau...”

∴

„În acel timp minunat și înfloritor, trăia un om ce își dorea mai mult ca orice altceva, să dobândească o Cunoaștere mai mare decât cea a Înțelepților și decât cea a Zeilor, dacă s-ar putea. Dorința asta ar fi fost cum nu se poate mai potrivită pentru el și l-ar fi apropiat de dobândirea Înțelepciunii și poate a Înveșnicirii în Trup, dacă nu ar fi fost rodul otrăvit al trufiei sale nemăsurate și dacă ar fi cerut, așa cum ar fi fost firesc, îndrumare de la cei pe care dorea să-i depășească în Cunoaștere. Toți Înțelepții acelor timpuri, toate Zeițele și toți Zeii erau bucuroși atunci când oamenii veneau să le ceară Cuvinte de Folosință, Îndrumare sau atunci când doreau să fie primiți ca Ucenici ai Luminii....”
∴

„„El credea că nu există nici o legătură între ceea ce făcea cu mâinile sale în Brutărie și ceea ce gândea, ceea ce-și dorea și ceea ce trăia în Mintea sa și în Sufletul său....”
 ∴

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole:

Cu sau fără noi..

-
Imagine
  Cu sau fără noi , Planeta Pământ va fi aici și peste un miliard de ani. Va călători pe orbita sa circumsolară încă vreo câteva miliarde de ani. Relieful va fi diferit, vor dispărea părți din continente sau continente întregi și vor apărea altele. Munți pe care astăzi îi numi sacri, fluvii și locuri pe care le numi sacre vor dispărea și ele. Deșerturi se vor transforma în jungle care vor musti de viață, iar întinsele câmpii roditoare se vor transforma în stepe ori în pustiuri. Migrația continentelor va continua. Vor fi câteva glaciațiuni severe, extinse, îndelungate și multe altele locale, pe perioade mai lungi și mai scurte. Unele continente se vor acoperi de ghețuri veșnice sau vor fi acoperite de ape. Se vor forma alte mii de insule mai mari și mai mici și alte insule mari și mici vor dispărea sub valuri. Activitatea vulcanică va continua. Câțiva mega-vulcani vor erupe și erupțiile lor vor produce efecte determinante asupra vieții de atunci, de mai multe ori. Vor dispărea în mod
Citiți mai multe

Vezi-ți de treaba ta!

-
Imagine
  „De câte ori o sâcâiam cu întrebările mele dincolo de limita pe care ea o considera firească pentru vârsta mea fragedă, mama îmi zâmbea și îmi spunea cu Duioșie și cu Iubire în glas: Du-te și vezi-ți de treaba ta! Am început de la o vreme să mă întreb care o fi treaba mea , pentru că pe atunci mie nu mi se părea că aș fi avut vreo treabă de făcut. Aveam doar câteva jucării, un cățel lățos care venise pe lume în aceiași zi cu mine, o curte în care îmi petreceam cea mai mare parte din timp și un vraf de cărți de povești pline mai mult cu desene decât cu text. Una dintre aceste cărți era „Habar n-am”. Semnificativ, nu? Nu știam încă să citesc așa că răsfoiam cărțile și îmi imaginam tot felul de întâmplări privind personajele și obiectele reprezentate în diverse ipostaze și feluri în desene. Într-o zi am întrebat-o pe mama care este treaba mea la care mă tot trimite din când în când. A râs și a început să-mi spună o poveste frumoasă. Am adormit și am uitat de întrebarea ce
Citiți mai multe

Disciplina Interioară

-
Imagine
  Pe măsură ce mă îndruma în deprinderea tehnicilor Artelor Orientale, Sensei mi-a dăruit foarte multe Cuvinte de Folosință. Au trecut mai mult de patruzeci de ani de atunci și cuvintele sale continuă să reverbereze în ființa mea cu și mai multă putere ca în clipa rostirii lor. Glasul său înveșmânta fiecare cuvânt în bucuria dăruirii, în împlinirea împărtășirii unei Cunoașteri vechi de sute și mii de ani: „vei pierde tot ceea ce nu dăruiești, vei fi prizonierul tuturor celor de care nu te detașezi și vei fi strivit de ura ta pentru tot ce nu iubești.” Fiecare cuvânt al său deschidea porțile unui univers ce îmi era cu totul necunoscut. Uneori nu înțelegeam și simțeam că Sensei știa că nu am înțeles. Mă îndruma cu Iubire să mă așez și să permit Meditației să mă învăluie, să mă eliberez de furtunile minții și să mă ridic în Liniștea Inimii mele. Mă îndruma să îmi așez mintea în Ascultarea Inimii. Îmi dăruia o Cale pe care am ales să o urmez, Calea Disciplinei Interioare . Sensei mi-a
Citiți mai multe